„Era să mi se îndoaie piciorul și erau să-mi alunece pașii!” (Psalmul 73:2)

     Dacă l-ai fi întâlnit pe Asaf, autorul care a scris o parte dintre psalmi, probabil că ai fi crezut că nu are nicio grijă pe lume. Dar te-ai fi înșelat, pentru că el scrie: „Era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii”. Apoi, la sfârșitul psalmului, el face o mișcare de o sută optzeci de grade și spune: „Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.” (Psalmul 73:26) În ciuda problemelor sale, el a ales să rostească aceste cuvinte încurajatoare. Atunci când ai ocazia să încurajezi pe cineva, fă-o! Nu știi niciodată prin ce trece acea persoană – indiferent dacă locuiește într-un conac sau într-o colibă de chirpici. Iată un principiu important de reținut: oamenii tind să devină ceea ce cred despre ei cei mai importanți oameni din viața lor! Așadar, gândește ce e mai bun, crede ce e mai bun, și exprimă ce e mai bun față de persoana respectivă. S-ar putea să spui: „Dar nu trebuie să mai facă aceleași greșeli stupide!” Schimbarea se produce milimetric, nu kilometric! Chiar și atunci când pare simplu, rareori este ușor. Singurul mod în care o putem rupe cu vechile obiceiuri este să ne formăm unele noi, iar acest lucru necesită timp și practică, multă practică. Nu poți să le spui ceva oamenilor o singură dată și să te aștepți ca să-nțeleagă și să se conformeze „din prima”! Ei trebuie să audă de mai multe ori ca să se poată adapta. Iar modul în care o spui poate determina dacă vor îngheța de frică sau se vor ridica deasupra obstacolelor. Deci, fii perseverent! Nu renunța niciodată la încercarea de a-i ajuta pe oameni să devină mai buni. Recunoaște fiecare mic progres pe care îl fac. Modul de a obține rezultate de durată este prin răbdare, dragoste și încurajare. Așa că, astăzi, dă dovadă de răbdare, arată-ți dragostea și rostește cuvinte de încurajare!